Exceptionalul din Cotidian

Ieri, în timp ce-mi munceam creierii să scriu un text despre motivele pentru care nu-mi place de Pavel Stratan, mă trezesc cu un ţîrîit la uşă. Înainte să continui, să mă prezint. Eram nebărbierit, cu un cioc de cîţiva centrimetri împărţit în cîteva codiţe, netuns, îmbrăcat şi cu şapca-n cap, ascultam Rage Against The Machine. Mă duc pînă la uşă, mă uit pe vizor, două femei ca la vreo 40 de ani. Nu ştiu ce motive aveau de chicotit, dar o făceau cu îndemînare. Deschid. Muzicuţa era dată tare, eu arătam ca scos din ghetou. Femeile au îngheţat cu zîmbetul pe buze, vedeam cum li se ivesc picături de transpiraţie pe frunte.

“Da? Bună ziua.”
“Bună ziua, suntem din partea bisericii…(şi aici a înşirat nişte denumiri de neînţeles) şi am vrea să vă dăm pliantul acesta. O zi bună.”

Şi s-au cărat. Nu ştiu dacă din cauza mea – băusem vreo două cafele în dimineaţa aia şi mă mişcam un pic telecomandat, cu gesturi de Terminator – sau din cauză că din spate se auzea un vacarm de parcă evadaseră toţi dracii din iad. Erau de fapt Tom Morello şi Zack De La Rocha, care urlau ca sirenele de alarmă din timpul bătăliei Angliei “Bullet in dă heeeeeeeeeeeeeeeeeeeeed!!!!!”. Cert e că pe pliantul ăla scria aşa: 1. martorii lu’ Iehova şi 2.sfîrşitul religiei false e aproape. Ce credinţă trebuie să aibă oamenii ăştia, frăţioare…

Unde eram? A, da. De ce nu-mi place Pavel Stratan: e comercial, cîntă despre băutură şi el în nişte interviuri de la început spunea că nu bea deloc (bă, ejtîmpit? e ca şi cum ai scrie o alternativă la Kama Sutra virgin fiind), are versuri slabe (îl bat Paraziţii la capitolul “originalitate”. şi la alte capitole), o aleargă pe biata copilă-sa şi o stoarce de toată vlaga, este un model prost pentru alţi părinţi din ţara asta, etc. und so weiter, cum zice rusu’.