Exceptionalul din Cotidian

E un puşti pe la mine pe la bloc, nu are mai mult de 12 ani, după spusele sale. Îl ştiu de cînd avea şapte ani şi juca “gropiţa” cu alţii de seama lui, dar încă de pe-atunci stătea cu noi ăştia mai mari. Lumea îi zice “Americanu”, din cîte mi-am dat seama din cauză că maică-sa lucrează pe undeva prin Spania sau Italia. Are o poveste cam tristă, ai lui au divorţat, el stă acum la o mătuşă care nu prea dă doi bani pe el şi care atunci cînd nu-l umflă cu bătaia, rar de altfel în ultima vreme, îl lasă să facă ce vrea. Şi puştiul chiar face ce vrea. De obicei îl vezi seara sau şi la ore înaintate prin faţa blocului, pe vreo bancă, căscînd gura la băieţii din cartier, ăia de 17-18-19 ani. Nu prea comentează, doar stă şi ascultă poveştile ăstora. Poveşti cu bătăi, cu bani furaţi, cu femei, cu beţii. Cam toţi s-au învăţat cu el, aşa că acum nu-l mai chinuie aşa cum îl chinuiau pe vremuri, cînd îl luau la învîrteală şi la palme după ceafă cînd li se scula. Şi li se scula deseori, deh, emoţiile adolescenţei. Chiar umbla vorba că îl siluiseră sexual unii beţi într-o noapte, dar nu bag mîna în foc că s-a şi întîmplat.

Copilul ăsta a stat atît de mult în preajma unora mai mari decît el, cu alte gînduri şi cu alt fel de viaţă, încît a ajuns să se poarte şi să vorbească la fel ca ei. Ba uneori îl auzi plîngîndu-se că nu creşte mai repede, să-şi cumpere o maşină beton şi să rupă gura tîrgului. E învăţat cu argoul, a participat şi la nişte furturi, că altfel nu le pot spune, de fier vechi, unde ţinea de şase, că era prea mic să treacă la muncă adevărată, înjură de rupe, fumează de stinge şi bea, cînd îi dă careva, fără număr. Nu prea are el limite, nici cunoştinţă de ce înseamnă cu adevărat copilăria. Nu a avut cine să-l înveţe. Cît stă pe la bloc, e băiatul de mingi al tuturor. El se duce după ţigări sau bere, pe el îl iau pe sus ca să-şi dovedească unii altora forţa, ce mai, puştiul s-a învăţat chiar şi cu bătaia. Ăştia mari dau în el ca-n sacul de fasole, dar nu se-ntîmplă nimic, eventual scapă cîte-o înjurătură tînguitoare.

Am stat cu el, şi cu alţii, cîteva seri, şi-am apucat să mă lămuresc cît de cît de rolul puştiului ăstuia în conformaţia vieţii de cartier de-aici de la mine. Toată lumea îl ştie, dacă pierde nopţi întregi cu el, toată lumea îl simpatizează, dacă pot spune asta, a intrat în “circuit”. Ceilalţi îmi spun că unul ca Americanu’ e bun la casa omului, că mai rîzi de el, sau te mai descarci pe spinarea lui de nervi, nu zice nimic, îl mai iei şi pe la vreo petrecere şi acolo ştie să destindă atmosfera (“ce bă, n-am fost la una, n-o ştii, pe Văilor, la majoratul ei, şi ăsta s-a îmbătat tron şi s-a luat de-o curvă pe-acolo, că vrea să i-o tragă şi de-alea. Să-l fi văzut pe Americanu’ beat cum îşi dăduse pantalonii jos şi cum dădea cu p**a în aia, care stătea şi mînca castraveţi la masă, beată şi ea, ce-am mai rîs..) M-o fi văzut mai nou, sau mai liniştit, nu ştiu, dar mie s-a apucat să-mi povestească o grămadă de chestii mai deloc interesante pentru persoana mea, dar lui probabil că i se păreau rupte din filme. În principal poveşti auzite de la alţii, cu maşini, accidente şi motociclete. Vorbea şi vorbea şi printre “mamă, să vezi cum a căzut ăla” sau “mamă, am pus o frînă de s-au văzut 20 de metri urmele” (îmi povestea că ştie să conducă, şi pe la discotecă pe la ţară îi mai dă cîte unul prea beat să judece maşina pe mînă, s-o întoarcă sau s-o parcheze) mi-am dat seama că degeaba înjură, sau bea, sau se milogeşte de cîte unul să-i lase două fumuri din chiştoc, e tot un copil. E un copil, numai că are altfel de jucării. Oricum, sînt sigur că nu apucă în libertate vîrsta de 18 ani, e corupt pînă în adîncimile sufletului de realităţile societăţii ăsteia, de prostia unora şi de ignoranţa celor mai mulţi.

Ăsta e un exemplu concret. Ce vină are puştiul ăsta că mătuşă-sa îl lasă să umble teleleu zi şi noapte, ca să nu-l aibă acasă şi să nu-i stea în cale? Ce vină are el că mănîncă de căpătat, din lehamite de aceeaşi casă unde nu e deloc bine primit? Ce vină are el că nu a fost nimeni lîngă el să-l ţină la distanţă de ceilalţi derbedei din cartier, care deja sînt roşi pînă la os de depravare? Pînă la urmă, ce vină are el că la un moment dat va fi prins şi pentru o găinărie oarecare va înfunda şcoala de corecţie, de unde va veni şcolit, ca de la universitate, în toate relele universului? Buba stă în altă parte, nu la el. A, ce-am făcut eu pentru puştiul ăsta, de tot sînt cu gura mare şi învinuiesc în stînga şi-n dreapta? Mai nimic. Nu am nici puterea, nici forţa psihică să fac ceva concret acum. În schimb l-am ţinut departe de alcool, cel puţin cît am fost eu acolo. Şi nu i-am lăsat pe ceilalţi să-i dea ţigări. Măcar să ştie că nu toţi de pe lumea asta, sau din cît cunoaşte din ea, sînt “buni” cu el.