Exceptionalul din Cotidian

Aflu de la Jurnalul TVR că o televiziune britanică a difuzat un reportaj despre cum se vinde un copil în satele României. Doi englezi s-au dus în satul Bazna din judeţul Sibiu, s-au dat drept cetăţeni oneşti în căutare de copii buni de adopţie nu cu acte ci cu bani în regulă şi să vezi minune! Încă mai sînt la modă dolarii americani! Nenorociţii cărora li s-au adresat erau dispuşi să-şi vîndă copiii, carne din carnea lor, pe sume “astronomice”, oscilînd în jurul a cîteva zeci de mii de dolari. Copiii expuşi ca la taraba din piaţa de zarzavat şi legume stau şi zîmbesc la camera ascunsă, în timp ce aşa-zişii părinţi le doresc din gură o viaţă sau o educaţie mai bună, dar după tremurul mîinilor şi balele de la colţul gurii îţi dai seama că sînt cu sufletul şi mintea la teancurile de verzişori care or să le umple buzunarele.

Se promova în urmă cu ceva vreme în diferite medii ideea că britanicii şi alţii care făceau pe atunci reportaje cu şi despre copii scoşi la vînzare, aurolaci care-s racolaţi de pedofili străini, cîini vagabonzi, mizerie şi condiţii subumane din diferite centre de plasament sînt rău intenţionaţi, fac reportajele la comandă şi forţează adevărul. Se spunea chiar că nătărăii de englezoi ar trebui mai bine să facă reportaje despre mînăstirile din nordul Moldovei, despre peisajele din Maramureş şi despre castelele din Carpaţi, pentru că acolo stă frumuseţea ţării, în loc să bată monedă pe nişte probleme care nu sînt, într-un final, atît de grave. Un fel de “uite, bă, ai dracului, ne fac de rîsul planetei, sigur au ceva cu noi, sînt geloşi că le furăm turiştii”. Îmi pare rău că trebuie s-o spun, dar cei care credeau şi care poate încă mai cred asta sînt nişte inconştienţi şi nişte idioţi de clasă mondială. Pe mine nu mă interesează motivele deontologice ale jurnaliştilor britanici, pe mine mă interesează pasivitatea jurnaliştilor noştri în ceea ce priveşte problemele astea. Evident, e mai uşor să furi subiecte de bacalaureat din sediul Ministerului Învăţămîntului, sau să pichetezi Parlamentul să mai prinzi o perlă de la Mitică Dragomir sau Dolănescu, e mai uşor să-l zgîndări pe Gigi Becali să mai tragă un spectacol la ore de maximă audienţă, e mai uşor să-l pîndeşti pe Băsescu să vezi dacă ştie s-o danseze pe nevastă-sa, dar e greu al dracului să cauţi dacă nu să limpezeşti, măcar să tragi semnale de alarmă în probleme cum sînt traficul de carne vie sau dezastrul asistenţei sociale. Una e să te afişezi pe culoarele de la Palatul Victoria, printre costume Armani, alta e să baţi nămoalele vreunui sat uitat de lume şi plin de familii la limita subzistenţei.

Sincer? Mă bucur că britanicii ne fac astfel de servicii. Mă bucur că măcar străinii încearcă să ne deschidă ochii, dacă noi nu sîntem în stare să o facem singuri. Avem impresia că singurele probleme ale românilor sînt corupţia, salariile mici, foştii securişti şi proastele rezultate ale naţionalei de fotbal şi ne batem cu pumnul în piept prin cîrciumi, la una mică, lăudîndu-ne cu ce-am putea realiza în viaţă dacă am avea condiţii bune de trai şi bani cu căruţa, dar în timpul ăsta căţeaua e moartă-n coteţ şi şandramaua stă să pice în orice clipă. Se plîngeau unii, nu spun cine, dar nume grele, că e dezastru că pleacă forţa de muncă din ţară şi ajunge să muncească în sistem de şerbie modernă prin Spania şi Italia. Auzi, bă? Ştii ceva? La ce să-i ţii în ţară? Să îngroaşe numărul şomerilor? Să o ia pe căi greşite şi să-i vezi mai apoi la ştirile de la ora 5, în camera de interogatorii a vreunei secţii de poliţie? Să ajungă alcoolici, să toarne opt-nouă copii pe care să-i vîndă după aceea vreunui olandez dornic de turism sexual? Mai bine să plece din ţară. Mai bine să muncească pe cine ştie unde, să vadă cum e lumea de-afară şi să se întoarcă înapoi, care s-or întoarce, cu experienţă, cu idei, cu bani şi poate cu spiritul şi dorinţa de-a face ceva bun pe-aici.

Am auzit nişte voci în spate care comentează că nu poate fi de bine ca românii să-şi spetească spinarea muncind pentru alţii, în timp ce la noi pămînturile sînt năpădite de bălării şi casele stau să cadă. Repet: românii pleacă să muncească pentru alţii în timp ce (nu înainte) pământurile sînt năpădite de bălării şi casele stau să cadă! Mergeţi în orice sat vreţi voi, intraţi la prima oră a dimineţii la cîrciuma sătească, la magazinul universal, la MAT (pentru ăia mai tineri, Magazinul Alimentar şi de Textile, pe vremuri) şi rămîneţi acolo pînă seara, şi vă veţi lămuri definitiv cum e cu bălăriile şi tencuiala căzută. Pînă atunci, mulţumiţi-vă că străinii ne-arată unde avem bubele şi căutaţi forcepsul.