Acum sa lamuresc cateva aspecte legate de acest Motan. E unul dintre baetii cu care mi-am petrecut eu tineretea de cartier, vecin de bloc si om cu care stateam la vreo sticla de genocid de 15 mii prin vreo scara sau cu care spargeam seminte pe banca la doua noaptea in noptile toride de vara. Da, am avut si perioada asta, perioada in care combinam lecturile din John Steinbeck cu iesirile experimentale printre blocurile gri. “Motanu” i se spune nu din cauza, cum ar crede unele reprezentante ale sexului moale, ca e languros ca o pisica in calduri, ci pentru ca, tineti-va bine!, seamana cu un motan. Da, seamana. Are o fata rotunda, rotunda, cu un nas tuguiat spre in sus infipt in mijlocul ei, in fine, nu sunt portretist, credeti-ma pe cuvant, seamana cu o pisica. Omul e cam sarac cu duhul, nu i-a placut scoala si, desi a facut lupte greco-romane cativa ani, nu a continuat, si, dupa o perioada in care a cochetat cu munca cinstita, dar prost platita, acum se ocupa si el cu diferite gainarii pasibile de pedepse cu privare de libertate.
Daca va intrebati cam ce-as fi avut eu de impartit cu un astfel de personaj, va pot oferi doua variante de raspuns, ambele valabile si ne-anulante reciporc. O data ca era sigurul apt si disponibil sa scoata un invalid cu piciorul ex-rupt la aer, si apoi imi facea placere compania lui. E destul de interesant sa ai ocazia de-a vedea in partea asta a baricadei, in zona de periferie a societatii umane. E plina lumea de critici pe care-i auzi comentand malitios “ala e bun de puscarie”, “astia ne fac tara de ras, cand pleaca peste hotare”, “toti sunt niste manelisti notorii”, “daca o tine tot asa o sa intre la mititica”, dar toti stramba din nas cand e cazul sa se uite mai atent la ce anume a dus la depravarea societatii, si nici nu vor sa auda ca de fapt marea majoritate a “depravatilor”, a derbedeilor fara viitor de-i “vedem” (cam cum vezi geamul ferestrei cand te uiti in parcare) printre noi au fost condamnati sa n-aiba nici o sansa de la inceputul vietii lor mizerabile. Asa si cu Motanu meu. Din familie dezbinata, fara posibilitati materiale, scapat din frau de mama, si-a gasit locul printre altii ca el, si desi se viseaza cu bani, masina, afacere, sunt mai multe sanse sa calce pe luna decat sa-i reuseasca planurile. Nu e un om rau din nastere sau inrait de societate – sunt multi astfel -, dar isi stie locul si nu va fi capabil sa sara peste conditia lui.
Cate le-a facut omul asta, ar umple o carte cat DEX-ul. Bune, rele, este un personaj care ma amuza de fiecare data cand ne intalnim, si recunosc ca intr-un fel ma folosesc de el. Nu neaparat ca ma ajuta sa ies din casa, mai degraba ma folosesc de el asa cum se foloseste cineva de-un papagal vorbitor. Ma distreaza sa-l ascult povestindu-mi cum a gasit niste cablu de cupru pe care l-a vandut pe nu stiu cat la fiare vechi, sau cum a plecat la doua noaptea cu inca un prieten de-al lui sa ia 700 de kg de profile de fier (“eram cu Raducanu intr-o noapte de-am baut pana m-am tronat si eu si el, si zice asta ca stie undeva la unu` in gradina niste bulumaci de fier ca pe brat, asa de grosi, si sa mergem sa-i luam cu masina, acu` eu ce-am zis, hai ca merge, ti-am zis ca eram facuti din vin de competitie, da` la intoarcere, stii podu` ala de la gara, am vazut politia, asta nu bunghea la 2 metri in fata, n-am apucat decat sa-i marai Raducane, politia, ca ne-au si oprit huhurezii, ce dracu sa le zicem, acu` eu mi-am dat seama, i-am si spus astuia ba spune adevarul ca n-avem cum sa-i intoarcem, si cand au vazut tablagiii, ca mergea masina cu curu` de pamant, nu stiu cum am incarcat atata in ea, nu-mi mai aduc aminte, si ne-au luat la sectie, eu le-am zis l-am gasit, dom`le, si da-i declaratii si stai nemancat, eu stiam ca ori ne baga la bulau, ori scapam, si aveam sange in mine, i-am luat pe garcea la oha, sa-mi dea tigari, dar ce vrei frate, a ajuns cutitu, vreau si eu sa fac bani, si daca cat am lucrat nu sarea lozu` deloc, pai n-auzi de ce am plecat eu de la firma, stii, unde eram paznic, am baut cu doi din Coteana intr-o noapte de ne-am traznit, si m-au luat aia ca ce ba, tu esti smecher, esti de la oras, si eu i-am zis unuia, ba ai grija cum vorbesti cu mine, ala ca nu, ca imi trage una de ma usuca, eu da? Pai stai asa, ca-ti dau eu mai intai si l-am pocnit de-a ramas lat, si s-a dus si l-a luat p-alalalt cum ca i-a umflat foanfa mandea, si cand i-am vazut pe-amandoi am zis stati asa frumosilor, ca vin si eu cu frati-meo si-am luat o uluca de zacea prin baraca pe-acolo si le-am dat-o sa ma tina minte, ca nici Motanu nu e de ieri pe azi, si a doua zi m-am dus la sefu sa-mi dea salariul, si ala face ca ba, iti opresc cinci sute de mii, eu ca de ce, el ca las` ca stii tu, martalogu` stia el ce stia, ca ma batusem cu ailalti, da` aia nu era prosti sa-i spuie ca au luat omoru`, oameni in toata firea, de la unu singur si-l combinasera cu vrajeala, eu sa-l iau pe sefu` la bataie, ca-mi mai daduse si pedeapsa administrativa si ma taxa de doua ori pentru o fapta, si mi-am bagat belengheru` in el si-n firma lui si-am plecat, dupa ce-mi scrisesem demisia, da` atunci nu a fost prima data cand m-am combinat cu Raducanu, oricum atunci cu politia a venit unchi-meo si ne-a scos din rahat, da` a doua zi dimineata cine era cu masina burdusita de fier vechi, pai l-am dus inapoi, cu politia dupa noi, si a doua zi l-am luat iar, cu Raducanu eram intr-o discoteca la tara cu inca unii, da` aia au plecat, si ne-am trezit singuri acolo, i-am zis astuia hai ba sa plecam c-o luam urat de la tarani, si ce sa vezi, abia am iesit afara, ca ne-am trezit cu galeria dupa noi, ca striga unu prietene, stai sa-ti zic ceva, si ne-am zis ba, ori o luam ori o dam, si i-am pocit pe vreo doi, pana la urma am scapat da` a doua zi l-am luat pe Cioara si pe altii de-ai mei si ne-am dus iar la discoteca, am intrat mai intai doar eu si Raducanu, la agatat, ne-a vazut unu` din aia si s-au adunat toti afara, acu` eu o dadeam la pace, ca sa vezi frate, ca hai sa vorbim ca am o sticla de bere in masina, si am luat de-acolo o bata, si au iesit baietii mei.. ce-am facut cu aia, i-am alergat ca pe gaini, si la intoarcere oprim intr-o padure sa ne cacam vreo cativa, ca eram patru masini, si cum ma pun sa dau afara, numa` ce vad langa mine un cablu taiat, ma iau dupa el, cu gandu` la fapte, si numai ce vad niste stalpi cu cablu pe ei, da` era scos din circuit, ca era taiat si la deal, si ma duc la masina ba, eu am dat de-un mort in padure, ca asa zicem intre noi cand avem de facut vreo fapta, si in doua ore am taiat cablu de aluminiu de vreo 17 milioane, ca ne-am dus la unu cu firma de fier vechi si facea ala ca n-avem noi aluminiu cati bani are el, si l-am lasat cu doua sute de mii in buzunar, ce sa-i faci frate, facem si noi ce putem sa sara banu`, oricum daca nu-l luam noi il lua altii, asa mai bine sa ne ingrasam noi decat sa ne roada tiganu`..”), numai povesti similare, luate parca din Pro Patria. Omul mi-e simpatic, cu toate cate le face, si eu nu pot decat sa-l mai trag de maneca uneori, dar cum stiu ca n-am nici un ascendent asupra lui, nici nu insist. E un fel de simbioza, el ma amuza si eu ii
dau tigari.
In ziua aceea de sambata, pana sa vina Motanu, a venit musonul, sau ce dracu era. Stiti voi, vijeliile alea despre care ati vazut la televizor ca rup copaci, iau acoperisuri si aduc inundatii. Ma uitam pe geam si din cauza ploii in rafale nu vedeam ce se intampla la zece metri de mine, in blocul celalalt. Tunete si fulgere cazand la doi pasi, caderi de tensiune, geamuri zdranganind, Apocalipsa acum. Mama s-a crizat si mai-mai sa experimenteze si ea o cadere de tensiune de categoria grea – “stinge calculatorul, scoate stecherele din priza, aoleu, aoleu, ce-o fi maica cu asta, stinge tot, pleaca de langa geam” – eu ma hlizeam fara sa stiu de ce, intr-un final s-a linistit totul brusc, asa cum incepuse. Dupa ce vezi o astfel de dezlantuire a naturii, parca te micesti, te ghebosesti, cel putin asa am patit eu, de mi-au trecut si ce furtuni sufletesti mai aveam si tot uitandu-ma pe geam si vazand urmele, copaci dati pe din doua, crengi peste crengi, balti pe care puteai iesi la pescuit oceanic (ai dracu astia de la Drumuri si Poduri, gropi astupate s-au facut), vazand urmele abia asteptam sa ies afara. Nu mai sunt de ceva vreme aventuros (v-am spus ca mi-au rupt piciorul?), dar dupa canicula din ultimele saptamani, afara era paradisul, era supa primordiala, daca stai sa te gandesti ca nu prea mai vedeai betonul trotuarului de crengile cazute, era racoare si verde peste tot, iar strazile erau un rau cu izbucniri de fluviu.
A aparut si Motanu, cam murat ca-l prinsese ploaia jucand cu unii remmy la dracu-n praznic, m-a luat sub laba-i protectoare, m-a ajutat sa cobor (“acu` ce fac? cum stau? imi dai mie carja?”), si iata-ma in strada. Iesise lumea de prin case, ca vantul zburase o bucata de acoperis mare cat sa invelesti o sala de sport de pe blocul de langa si-l dusese tocmai peste strada, pe masina unui crestin care statea langa ea zambind sugubat la niste muncitori care trudeau din greu sa stranga ramasitele. L-au intrebat romanii, dom`le, ce-ai de esti vesel? Cica avea asigurare full CASCO si cu ocazia asta reclama si niste stricaciuni de cand se dusese la tara sa duca niste spalieri si intrase cu masina intr-un pod. Niste pustani de vreo 16-17 ani faceau bascalie langa noi, cum ca se duc si ei sa-si faca asigurare la slapi, ce daca dadeau patru milioane pe an prime, macar aveau in fiecare zi papuci nou-nouti. Pustanii astia erau cei pe in urma cu 5-6 ani ii trimiteam la colt dupa tigari sau spirtoase, acum erau la varsta cand trimiteau si ei pe altii dupa una-alta, si ne povesteau, mie, mai degraba, ca Motanu era deja veteran al cartierului, ce se mai intampla pe-aici, cine mai e virgin, cine cu cine s-a mai batut “parte-n parte” la interval, ce gagici se mai iau cu japca (unul dintre ei n-a scapat ocazia sa mi se planga “ba Paule, pai acu` nu mai ai ce alege, ma, ca gagicile sunt de doua feluri, alea de le-a futut tot cartieru` si alea de te scuipa intre ochi daca n-ai bani, masina, toale de firma. Da` sa stii ca la tara e belea. Te duci acolo cu un pachet de Marlboro, te-ai pus la masa si imediat incep sa rasara de peste tot.” Motanu: “Ce-ai ba, eu n-am patit asa la mine la Sinesti, ca ma trezesc cu una, bine, era buna ea asa, ca-mi cere o tigara, si cum eram tron, am intrebat-o la misto ce stii sa faci pentru ea, si ea zice depinde ce vrei, si eu pai nu stii la ce ma refer, si ea ba da imi cam dau seama, si eu pai un papacioc mic, si ea sigur ca da, si am ramas prost, da` mi-am dat jos pantalonii si fata a inceput sa bage, stii cum facea, tragea un fum din tigara, presta un pic, iar tragea din tigara”).
Am ascultat in dupa-masa aia diverse povesti, unele mai incredibile ca altele, dar de un lucru eram sigur: nu era, sau daca era, era prea putin, nici un dram de exagerare in ele. Nu ca baietii de cartier ar fi cei mai sinceri oameni de pe pamant, dar se cunosc intre ei asa de bine incat cu greu si in cazuri extreme se spun minciuni. Se bazeaza unii pe altii, sunt o gasca si fac prea multe lucruri impreuna. De la mancat impreuna, la “poste” impreuna, stiu unii despre ceilalti mai multe lucruri decat stiu Politia si parintii luati la un loc (evident).
Daca va intrebati cum s-a ajuns la situatia asta, la decaderea asta a unor fiinte umane, in definitiv, o sa-l las pe Motanu sa va lumineze. “Cum ba de ce? Banu`, frate. Ala e de vina. Toti si toate vrea bani.”
