La noi in tara holocaustul a fost legat indisolubil de persoana lui Ion Antonescu. Dupa ce in primii ani de dupa revolutia din `89 i-au ridicat statui, o data cu ideea de integrare in Uniunea Europeana a aparut problema recunoasterii holocaustului in Romania si aceleasi statui au fost date jos si-ascunse in grajduri sau folosite pe post de suport la capitele de fan. Dar holocaustul a fost generat de conducatori, iar conducator a fost maresalul. Normal, sa il blamam si sa-l socotim vinovat de toata perioada neagra a celui de-al doilea razboi mondial. Insa daca Nicolae Steinhardt – printre multi altii – il scoate din cauza pe Antonescu prin randurile de mai jos, a mai existat holocaust? Judeus Dixit.

Despre Antonescu insa nu pot sa nu arat ca, oricum, singurul in toata Europa a cutezat sa i se opuna lui Hitler, sa-i tina piept intr-o chestiune de onoare personala pentru acesta, in care nici Petain nici cardinalii nu i-au spus nu. In vreme ce floarea aristocratiei germane, generalii si feldmaresalii acoperiti de medalii si decoratii stateau smirna in fata lui si tremurau, iar el facea spume la gura si alerga urland de la un capat la altul al incaperii, Antonescu i-a tinut piept in propriul lui barlog de la Berchtesgaden; darz, cu modestia cuvenita, a scapat de la moarte cateva sute de mii de suflete de evrei

Nicolae Steinhardt, in “Jurnalul Fericirii