Exceptionalul din Cotidian

Majoritatea cititorilor seriosi de beletristica (ma refer aici la persoanele pe care le cunosc personal sau cu care am avut o cat de mica tangenta literara) scot – voluntar sau nu – din calcul ideea ca ar putea exista opere literare si in domeniul Science – Fiction. Pentru cei mai multi dintre ei, acest gen inseamna doar o insiruire fara cap si fara coada (normal, doar totul este inventat) de notiuni abstracte, de denumiri complicate, de haladuieli libere pe vesnicele campii ale imaginatiei. Mai mult decat atat, multi ar spune ca din moment ce SF-ul este definit doar de multimea de elemente stiintifice adunate in jurul unei intrigi cu totul si cu totul lipsita de realitate, daca aceste elemente ar fi scoase, nu ar mai ramane nimic din respectiva carte. Desi nu-s un adevarat fan al genului, vreau sa recomand doua opere si doi autori care au facut istorie in literatura SF si nu numai.

Am citit primul volum din seria Dune a lui Frank Herbert intr-o perioada cand mintea-mi era in mare parte ca un CD blank, undeva prin clasa a VI-a, si chiar daca nu am inteles absolut totul, mi-a lasat o puternica impresie si-o stare de spirit care m-a facut s-o recitesc de-a lungul urmatorilor ani aproape ritualic. In timpul asta am capatat notiuni despre politica, despre sociologie, despre psihologie, despre multe alte domenii care nu aveau nici o legatura cu stiintele fixe (nici eu nu aveam legatura cu cele stiinte, fiind o adevarata tufa de Venetia in ceea ce privea aria curiculara a realului) si cartea in sine si-a dezvaluit in fata mea din ce in ce mai multe secrete. Era, oricum, cu totul altceva fata de marea masa a titlurilor de gen. Nu ma voi apuca sa povestesc cartea – de fapt cartile – pentru ca e de preferat s-o cititi.

In ceea ce-l priveste pe Isaac Asimov, o spun cu regret, l-am neglijat. Nu in totalitate, pentru ca i-am citit vreo doua carti din ciclul “Robotilor“, dar cu siguranta nu i-am acordat importanta pe care ar fi meritat-o. A fost vorba de-o mare cantitate de ignoranta, pentru ca mi se parea ca dupa Herbert si Dune nimic nu mai putea sa ma incante. Asta pana in urma cu vreo doua zile, cand am inceput sa citesc partea introductiva a ciclului Fundatia. Am fost uimit sa imi dau seama, cand in sfarsit m-am oprit – dupa vreo 16 ore de citit incontinuu – ca terminasem doua volume. Superba cartea. Excelenta. Multe puncte comune cu Dune, insa cu totul alta mancare de peste. Iarasi nu ma voi apuca sa va povestesc intriga, insa va ofer ambele colectii, in format electronic. Daca va intereseaza, lasati o adresa de mail si cu cea mai mare placere vi le trimit.

—————-