Sep09
Sufrageria devenise neincapatoare intre timp; mai toti cei cu chef de dans si rezistenta in picioare se adunasera acolo. Era un fum de puteai sa-ti bagi degetele-n ochi, muzica urla din doua boxe inalte de-un stat de om si printre cei prezenti pe “ringul de dans” treceai ca la slalom. Toti isi dadeau in petec, fetele cu miscarile lascive, aproape triviale, de dans, baietii cu sticlele, glumele porcoase si ocheadele aruncate pe ici, pe colo. Prietenii nostri si-au facut loc cu greu pana in coltul unde erau Ovidiu si Melcu, cei doi colegi despre care vorbisera mai devreme. Inainte de a ne apropia, sa vedem cam cine erau cele doua noi personaje. Ovidiu era un haidamac de aproape doi metri patrati, daca am putea spune asa; un baiat de zahar, daca ii erai prieten. In caz contrar, riscai sa te ingroape in mistouri, poante si apropouri. Cel mai mare defect al lui parea a fi sinceritatea. Daca erai prost, ti-o spunea in fata si-ti aducea si argumente. Celalalt, Melcul, era o figura, in primul rand prin fata sa expresiva, in mijlocul careia trona un nas majestuos, incoltit de o pereche de ochi albastri, apoi prin felul sau de-a fi si de-a vorbi. I se spunea Melcul din doua motive, ambele intemeiate. Era ardelean si balbait.
- De ce-ati venit asa tarziu, fratilor? Ma si gandeam cu Melcu ca ne-ati lasat noua toate femeile, desi parca nu-mi venea a crede, mai ales la cum te stiu, Tudore, topit dupa Alexandra. Unde-ati umblat? intreba Ovidiu, privindu-i pe desupra ochelarilor pe noii-veniti ca pe doi picati din luna.
- Hai noroc, ba. Care e miscarea p-aci? Am intarziat, ca am pierdut autobuzul si am stat o gramada de vreme dupa un taxi. Auzi, ma, care e magaria cu Alexandra? A spus la radio si am pierdut eu emisiunea, ce dracu aveti toti, ca asta, Cristina, de la intrare m-a luat in primire…Ce faci, Melcule? Tragi la masea, `ai? Mama ta de ardelean, tot cu glaja-n mana…
- De, ma, ficior, femeile-s fudulie, bautura-i temelie.Cu Alexandra… pai cine nu stie mesajele tale? A facut sesiune deschisa cu fetele mai devreme. Stiu toate ale noastre. Ia ziceti, ce beti? Tudor casca niste ochi cat toate zilele, incepu sa tremure si se-ntinse cat era de lung pe jos, ca scaune nu mai erau. Puse mana pe sticla de coniac din care “citeau” ceilalti doi si trase o dusca zdravana, in timp ce Mihai pleca dupa suc. In coltul drojditorilor era numai alcool.
- Ce-a facut??? E pe-aici? Fir-as al dracu sa fiu cu telefonul meu cu tot… Zici ca le-a aratat la toate mesajele mele? Unde e? Mama, doamne, sa vezi ce-i fac. Pai bine, ma, baieti, e normal? Adica eu.. Si ea.. Practic si-a batut joc de mine!! N-am mai trecut prin asa ceva de cand eram in clasa a cincea, de la ziua mea, cand am intrebat-o pe-o fata daca vrea sa fie prietena mea si ea s-a dus sa se planga la diriginta… Cum mama dracului…. Ba Ovidiu, mai da-mi sticla aia..
- Tudi, iar te-mbeti, boule, si nu te mai car acasa ca pana acum. Ce sa-ti fac? Ti-am zis ca Alexandra e pasare. Ti s-a pus si tie pata fix pe una care nu merita doi bani. O fi ea buna de tavaleala, dar la mansarda bate vantul, omulet. N-am ce-ti face. Ti-am zis si atunci, las-o balta si vezi-ti de altele. Fii atent, o vezi pe bruneta aia?
- Ce-ai, ba, esti nebun? Aia-i Ana, e colega cu noi!
- O fi, dar ii sta oribil de bine in fusta aia pana la genunchi. Ascunde o gramada de nazbatii sub ea, am vazut-o la dans ce stie sa miste. S-ar putea sa o iau mai tarziu la o tura. Zau ca-mi place, la cursuri e tot timpul teapana ca un arac, dar aici… Nu zbanghie ca Alexandra ta…
- No ba Ovi, ia mai lasa-l in pace, nu vezi ca e gata sa planga? sari Melcul. Da-i pace omului, ce te pui tu cu gusturile lui? Mie-mi place Alexandra. E roscata mea preferata. Daca nu era asta sa-i curga balele dupa ea, ii bagam eu magaru-n beci.
- Hehe, da, ma, ii bagai carnatu-n chifla… Situatia risca sa degenereze intr-o cearta, pentru ca Tudor se aprinsese si ceilalti doi o tineau laie cu glumele pe seama Alexandrei. I-a oprit sosirea lui Mihai, care cu un pahar de vin cu cola in mana propuse un toast.
- Hai ba sa ne impacam! Pentru noi !
- Da, sa nu uitam de ce ne-am adunat!
- Sanatate si virtute, fiilor ! Baietii nu se sinchiseau catusi de putin de tevatura din jurul lor, il salutau pe unul, glumeau cu alta si-si vedeau pe mai departe de sticla de coniac “5stele, garantat”, adusa de Ovidiu pe sustache, cum ii placea sa spuna, in maneca pulovarului sau. Nu ca i-ar fi fost jena de gazda sa se afiseze cu ea in dinti, era mai degraba spirit de aventura. Se spuneau glume si se povesteau ultimele povesti de cearsaf. Singurul absent, daca nu cu vorba, cel putin cu mintea, de la discutia incinsa in coltul acela al sufrageriei, era Tudor. Nimeni dintre cei prezenti nu-l vazuse vreodata intr-o asa stare de prostratie, nimeni nu-l vazuse asa tacut si innourat. Nici nu ar fi avut de ce. Era o fire optimista prin excelenta, uneori enervant chiar, si baietii il vazusera in cele mai neobisnuite ipostaze. Beat ranga, enervat (ceea ce i se intampla rar), plangand (intr-un moment cand i se pusese buna credinta sub semnul intrebarii), aprins dupa cine stie ce tipa agatata in crasma lui Don Titel, filozofand pe teme religioase sau batandu-si joc de vreun biet muritor care se credea prea stapan pe cunostintele sale, Tudor era al lor. Acum tacea lungit pe jos si sticla de coniac se oprea un pic cam prea mult in dreptul lui, inainte sa-si reia circuitul inchis intre ceilalti trei prieteni.
- Fiti atenti! sari Mihai ca fript, in timp ce din boxe se auzeau acordurile de inceput ale unei melodii grecesti. Fratilor, o sa va placa melodia asta! Se ridica si se infipse ca o sipca intre doua fete care incercau, razand cu lacrimi, sa injghebe un fel de sarba olteneasca pe ritmurile lui Zorba. Fetelor! Nu asa! Uite ici! Dreptul sus! Lateraaal…. Jos! Acum stangul! La spate! Apleaca-te, nu sta teapana! Bravo!
- No, ma, Tudorele, Mita asta al tau e cel mai de treaba dintre toti colegii tai de camin. Ailalti nu-mi plac si cu asta basta. Ia uite ce le joaca .. Mai mult le trage dupa el, dar tot e bine. Poate vorbesc cu Olteanu, sa cante si-o invartita de pe la noi, de pe valea Hartibaciului, sa va arat ce-i aia joc… Cand venea vorba de muzica populara, Melcu era cel mai bun dintre ei. Nu scapa nici o fata “nejucata” si ne-sarutata la final, chit ca modul libidinos in care le saruta pe obraji era suficient sa le taie pofta de-a repeta figura. Era genul de om simpatic pe de-a-ntregul, iar unele scapari erau trecute cu vederea. Melcul era numai ochi pe ringul de dans, Mihai le-nvartea pe bietele fete ca pe niste titireze, iar in coltul vesel nu mai ramasesera decat Ovidiu, care era prea greoi pentru a dansa, si Tudor, care cu cat bea mai mult, cu atat se “monta” impotriva Alexandrei. Faptul ca ea divulgase mesajele sale ii aparea acum ca o adevarata tradare. Terminasera de multa vreme sticla de coniac si trecusera la vin, cand Tudi se-apuca sa vorbeasca.
- Ovidiu, dragule…. Imi place, ma, fir-ar ea a dracului…Imi place la nebunie, si jur ca nici macar nu stiu ce-mi place la ea… N-am mai simtit asa din liceu… Si sa nu crezi ca e vina bauturii… Coniacul doar mi-a amplificat sentimentele..
. De fapt nu le-a amplificat, ar fi o minciuna sa spun asta…Acum vad limpede… Imi place si ma doare modul cum se poarta cu mine… Stie ca am un feeling pentru ea… Si se apuca sa le spuna toantelor astora ce si cum… O sa am o discutie cu ea cand o s-o vad…
. De fapt nu le-a amplificat, ar fi o minciuna sa spun asta…Acum vad limpede… Imi place si ma doare modul cum se poarta cu mine… Stie ca am un feeling pentru ea… Si se apuca sa le spuna toantelor astora ce si cum… O sa am o discutie cu ea cand o s-o vad…
- Frate, e treaba ta ce vrei sa faci cu ea, eu ti-am spus si mai devreme ca nu are rost sa investesti sentimente. Si nici altceva. In nici o femeie. Si vezi ca e in dormitor.
- E aici ??? aproape ca racni Tudor. Sa ne aducem aminte ca n-o vazuse pe nicaieri atunci cand ajunsese.
- Da, ma, e aici, apasa Ovidiu pe fiecare cuvant, in timp ce gura incercuita de barba i se latea intr-un zambet totodata ironic si incurajator.
- Hai sa va zic o chestie, se amesteca Melcul fara nici o legatura cu subiectul in discutie, dar, poate, in legatura cu gandurile sale. Femeia nu se-ntelege. Femeia se accepta asa cum e. Eu nu mai vreau sa accept decat ce vreau. Ce e aia? Uite ici: esti cu una. Brava. Ce urmeaza? Ai o pustoaica de varsta ta. Pac! Vrea iesiri la discoteca, la cofetarie, hai la plimbare, hai la cumparaturi, vine Craciunu`, ia-i cadou, vine revelionu`, sa dea dracu` sa nu-l faci cu ea, vine Sfantul Valentin, vrea flori, vrea dragoste, vine Dragobetele, scumpule, nu iesim si noi undeva, flori, dragoste, vine unu martie, iar acelasi lucru, flori, dragoste, cadouri, ca de, e femeie, desi n-ai facut-o tu; vine opt martie, alte flori, alta dragoste, alta plimbare, Tudor Gheorghe, toporasi, lacramioare, vine ziua ei, atunci sa te tii, scoate, nene, din buzunar, flori, dragoste, cadouri… Ce e asta? Deschizi reprezentanta sau ai prietena? Nu, fra`, ui` ici adevarata tinerete. Cu cele de varsta ta te-ai lamurit. Investesti si culegi niste roade acre de nu-ti dau nici o satisfactie. Ascultati la mine, ca stiti ca nu vorbesc de doua ori. Eu ma uit la doamne, dom`ne. La alea peste 30 de ani. De ce? Simplu. Te cheama la ele acasa, stii de ce te duci. Mancarica, mai si bei ceva, dup-aia salteaua sa fie rezistenta. Ai plecat acasa, nu te streseaza nimeni cu telefoane, nu te bate nimeni la cap, au si ele viata lor. Cand te suna iar, stii unde mergi, ce faci si ce va urma. Ovidiule, nu te uita la mine mirat ca un miel in ajunul Pastelui, stii bine ce vorbesc. Te chinui cu o fata de varsta ta si nici nu stii daca tot chinul tau a avut vreun folos, daca pana la urma reusesti ceva de lauda. Asa, cu doamnele, te invita ele. Si arata-mi tu p-ala de varsta noastra care nu se-arunca cu capul inainte si la domnisoare si la doamne. Daca nu curge, pica. Doamnele se implinesc, noi invatam. Si dup-aia ne intoarcem la domnisoarele noastre, pe care stim cum sa le conducem…
- Ma, sa mor nebun daca l-am mai auzit p-asta vorbind atat de mult odata, spuse Tudor inveselit. Ba Melcule, stim ca esti filozof, da` nici in halu` asta ma! Si zi asa, ne scolim la babe si aplicam la pustoaice, a? Esti sigur ca stau sa aplicam?
- Daca nu esti berbec, stau, replica ardeleanul tafnos, bagand de seama tonul batjocoritor al lui Tudor si privirea chiondorâsa a lui Ovidiu. Se intoarse cu spatele si incepu sa bata tactul din picior pe-o manea saltareata, tragand vartos de bortoasa de doi litri de vin din mana acestuia din urma.
- Nu mai bea, ba, ca te lasa mintea inaintea ficatului, ii arunca zambitor Ovidiu. Tudorele, ma saturai sa tot stau atarnache pe jos. Ma duc sa dau iama-n Ana aia de la noi din grupa. Vad ca se tine binisor pe pozitii.
- Du-te, fratioare. Baga mare. Eu mai drojdesc una-alta p-aici. N-am chef de nimic.
- Esti un papagal. Aia te toarna la toata lumea ca esti in limba dupa ea, si tu stai si-i arati ca a avut dreptate. In loc sa te bagi in vorba cu vreuna, te-mbeti ca porcu` sa-ti faci curaj sa vorbesti cu ea, si cand o s-o prinzi la colt n-o sa scoti doua vorbe ca lumea. Da-te dracu`, e treaba ta ce faci. Si cu aceste vorbe Ovidiu pleca intins spre o bruneta in fusta pana la genunchi care dadea impresia ca s-a rupt ceva in ea, asa aprig dansa.
